Dollores Benezic

Adopta o sectie de politie

Polițistul de la secția de care aparțin își cumpără hârtie, își renovează biroul, își repară mașina de serviciu. Pe banii lui sau ai „sponsorilor”. Ce face Ministerul Administrației cu banii de la mine?

M i s-a furat un ornament de pe mașină. Probabil cineva avea nevoie de el – costă 60 de euro după cum am aflat la service. Așa că m-am dus la secția de poliție de lângă casă, să reclam. Prima dată am nimerit un domn foarte sigur pe el care mi-a zis că nu se poate să fi fost furat, că nu există urme de șurubelniță (!). S-a uitat el bine. „L-a luat vântul doamnă, știți ce forțe de frecare se produc în mersul mașinii, la viteză?!”, îmi zice polițistul. Nu știam. Și mai ales că se produc forțele alea numai pe dreapta, că chederul din stânga era bine mersi la locul lui, de neclintit chiar și cu voința mea și a polițistului la un loc.

Ce mai, m-a expediat cu promisiunea că „să mă sune pe mine ăia de la asigurări, dacă nu vă cred că l-a luat vântul, și le zic eu”. Ăia de la asigurări evident că nu aveau vreun interes să poarte dialoguri telefonice cu polițistul, atâta vreme cât pot plimba asiguratul între instituții până se lasă păgubaș și nu mai cere bani de la asigurări. Așa că, fără alte vorbe, mi-au cerut hârtie de la poliție, ca să-mi înlocuiască ornamentul. Și azi m-am dus din nou la poliție, înarmată cu sesizarea gata scrisă, copie după dosarul de la asigurări, actele mașinii, tot.

Am nimerit alt polițist, cam plictisit inițial, care mi-a oprit avântul reclamagiu cu un ton didactic: „nu depuneți o sesizare, ci faceți o plângere în prezența mea, doamnă, da?!”. M-a pus să aduc iar mașina de acasă și de data asta am purces la dat declarații, fără explicații științifice despre forțele de frecare. Scris cu pixul, în fața polițistului, după dictare, pe hârtia A4 cumpărată de polițist din banii lui. I-am zis că scrisesem și eu de acasă cum s-au întâmplat faptele, dar nu a fost interesat.

În timpul dictării, cam după partea cu numele vârsta, adresa și… ce profesie am (la ce îi trebuie poliției să știe ce profesie am când reclam un furt?), atitudinea polițistului a devenit ceva mai cooperantă. A început să facă glume și chiar să fie empatic la pățania mea. Și așa au început și confidențele.

Că nu mă pune să dau decât două declarații, că hârtia pe care scriu e cumpărată din banii lui.

– Păi dacă nu ați vrut să-mi luați sesizarea scrisă de mine de acasă, scuteați hârtia.

– Lăsați, doamnă, că un top de hârtie pe lună îmi permit din salariul meu.

– Bine.

– Dar dacă tot sunteți ziaristă, poate vă interesează că acest birou a fost renovat prin eforturile mele, dintr-o sponsorizare. Am băgat o sută de milioane de lei aici, am pus termopane, am zugrăvit. Vedeți?

– Permite legea așa ceva, să sponsorizezi o secție de poliție, ca pe un spital?

– Sigur, doamnă, am și actele, vi le pot arăta. Orice firmă poate face asta, cu condiția să nu aibă sediul pe raza secției de poliție, să nu aibă litigii sau alte probleme în legătură cu poliția, ca să nu existe suspiciune că ar fi favorizată dacă sponsorizează secția respectivă. Și cei de la Poliția Capitalei au tot făcut figuri că voiau să meargă sponsorizarea acolo la ei, numai acolo să fie frumos, nu și la noi la secție.

– Păi cum, dar Ministerul Administrației și Internelor nu vă dă bani pentru întreținerea secțiilor?

– Ce să ne dea, doamnă, că înainte să fac eu renovarea asta aveam ușa biroului legată cu ață, ca să stea. Iar mașina de serviciu, pe care tot eu am reparat-o pe banii mei anul trecut, s-a dus un coleg acum cu ea să facă ITP-ul și mi-a venit cu o listă de reparații. Iar șeful mi-a dat mie lista, că dacă tot am reparat-o anul trecut… ia uitați – și îmi întinde un bilet albastru pe care erau înșirate niște piese lipsă, inclusiv un far spart.

– Adică mașina de poliție, pe care scrie Poliție, o reparați din banii dumneavoastră?

– Da doamnă!

– Bine, și atunci pe dumneavoastră ce vă motivează să lucrați aici?

– Munca cu oamenii.

Am plecat de acolo satisfăcută – urmează să-mi primesc dovada necesară decontării chederului, săptămâna viitoare – dar cu senzația că trăim într-o țară de lumea a 3-a. Și asta se întâmplă la o secție de poliție din buricul Capitalei. Din țara europeană care a cheltuit anul ăsta 2 miliarde de euro cu administrația și internele și care are pretenția să intre în Schengen. Mă întreb dacă nu cumva o fi mai eficient să ne finanțăm local serviciile, fără să mai plătim taxe la bugetul național, că tot am avut discuția asta în postarea precedentă. Să adoptăm așa, pe cartiere, câte o secție de poliție, o școală, un spital, și să ne gospodărim așa în mic, ca pe vremea cnezatelor. Ce dracu ne-a trebuit nouă România mare, că e clar că nu suntem capabili s-o administrăm.

P.S.1 Ah, și uitasem să zic că ultima declarație s-a încheiat cu clasica formulă: „aceasta este declarația mea pe care o susțin și o semnez”. Mai trebuia să pună și un „așa să-mi ajute Dumnezeu” și era treimea completă :)

P.S.2 Dacă vă oprește vreo mașină de poliție în trafic și vă cere ITP-ul sau altă inspecție tehnică a mașinii ar trebui să-i întrebați și voi pe polițiști dacă ei au așa ceva pentru mașina lor. Că poate au nevoie de vreo piesă, ceva… :D


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *