Accident, sinucidere sau crimă? Care sunt întrebările la care trebuie răspuns urgent după moartea patronului Hexi Pharma

Șocul emoțional e prea mare, iar autoritățile prea s-au mișcat în contratimp în întreg Scandalul Hexi Pharma, pentru ca orice cetățean să nu-și pună întrebarea legitimă ”Cât de accidental a fost accidentul în care a murit Dan Condrea?”. De altfel, dintre cele trei posibilități – accident pur și simplu, sinucidere sau crimă – varianta accidentului e cea mai puțin plauzibilă, coincidențele de genul ăsta, în care principalul suspect (sursa primară de informații despre afacerea dezinfectanților și, mai ales, sursa principală de informații privind destinația finală a banilor din afacere) se lovește accidental de un copac și moare, culmea, cu puțin timp înaintea audierii, și, cel mai probabil, a reținerii și arestării preventive (adică locul ăla supra-aglomerat din ultimii ani, unde au cedat și au început să toarne diverși mafioți) nu prea stau în picioare. Nu trăim într-o telenovelă pentru că, pur și simplu, scenariștii telenovelelor nu sunt capabili să inventeze situații la fel de ne-crezut precum cele din viață.

Sinuciderea e varianta avansată printre rânduri de polițiști încă de duminică seara, bazată îndeosebi pe lista urmelor de frânare, viteza excesivă, ieșirea în decor pe un drum relativ drept și lovirea de un copac (în condițiile în care șansele de a se rostogoli pe câmp și nu de a lovi copacul erau, totuși, mult mai mari). Toate aceste indicii sugerează o intenție de a se produce un asemenea rezultat. Împotriva variantei sinuciderii stă lipsa (cel puțin momentan) a vreunei scrisori specifică în asemenea cazuri (care să explice/justifice gestul, în care să-și ceară iertare ori să acuze etc.); faptul că se îndrepta către domiciliul fostei soții pentru a-și lua fetița (asta presupune cel puțin un plan inițial de viitor, chiar dacă pe termen foarte scurt, care e incompatibil cu sinuciderea) și chiar declarația făcută vecinei, prezentată de Tolo, conform căreia ”mai bine s-ar sinucide decât să meargă la închisoare” (nu e o obișnuință ca sinucigașii să-și anunțe intenția, mulți vorbesc despre sinucidere în căutarea de empatie/atenție din partea celor din jur). Însă din ce am discutat de dimineață cu un psiholog (Daniel David), varianta sinuciderii nu poate fi exclusă: un context favorizant (ești în mașină, ai viteză mare, pe fondul unor gânduri suicidale anterioare) putând să ducă la un asemenea gest/impuls de moment, chiar dacă nu luase o asemenea decizie în prealabil.

Varianta unui accident provocat are un singur argument în favoarea ei, dar cel mai teribil dintre toate: incompetența autorităților statului român în acest caz, care e atât de uriașă încât nu ai cum să nu iei în calcul și faptul că nu e vorba doar de incompetență. Teoria probabilităților spune că e imposibil ca în toate funcțiile care într-un fel sau altul au avut legătură în ultimele decenii, luni, săptămâni și zile cu Scandalul Dezinfectanților să fi nimerit doar idioți ori analfabeți funcțional. Să luăm, pe rând, cele mai mari probleme/ întrebări deschise ale acestui scandal.

  • Afacerea Hexi Pharma s-a născut în urmă cu mai bine de două decenii, în unul dintre cele mai mari spitale din România (condus pe atunci de Sorin Oprescu) și a crescut mai ceva ca Pipăruș Petru, ajungând să sufoce întregul sistem medical din România, de la spitalele mari, la spitalele mici și până la spitalele de campanie (de pe fronturile din Irak, Afghanistan). Cum a putut să se întindă și să dureze atât?
  • Atât DNA, cât și parchetele ordinare au fost sesizate în ultimii ani (de oameni din sistemul medical), dar dosarul de urmărire penală s-a închis cu NUP fără ca măcar patronul Hexi Pharma să fie audiat. A fost, pur și simplu, ratare?
  • SRI spune că a sesizat, la rândul ei, autoritățile. Autoritățile spun că nu-și amintesc. Din cele ”aproximativ 100 de sesizări” despre care vorbea inițial, SRI recunoaște că doar vreo 20 aveau vreo legătură consistentă cu licitațiile și calitatea dezinfectanților, ba, dacă se analizează în amănunt, mai direct legate de Hexi Pharma erau vreo 4. În toată perioada asta SRI-ul a făcut mai multe sesizări despre studenții clujeni, interceptați la o bere într-un birt de pe Piezișă, care ”puneau la cale” vizionarea unui film despre ocuparea universităților din Croația ori despre ”ecoteroriștii” care au ieșit pe străzi în toamna lui 2013 pentru Roșia Montana. Nu, nu e vreo glumă: prefectul Clujului a sesizat, la rândul lui, Universitatea Babeș-Bolyai despre ”pericolul” pe care îl reprezentau studenții care vroiau să vadă filmul cu ocuparea, iar UBB le-a interzis studenților să-l vadă! Cum ar veni, sesizarea nu a fost făcută degeaba! S-au luat măsuri! Ce a făcut același prefect cu sesizarea primită în legătură cu dezinfectanții din spitalele din Cluj? Că și după ce în Comisia de Control a SRI din Parlament, George Maior a vorbit despre ”ecoteroriști” s-au luat măsuri: ”ecoteroriștii” au fost amendați… Așadar avem dovada că SRI lucrează. De ce lucrează însă selectiv și pe ce criterii selectează? Și cine și pe ce criterii selectează care sunt sesizările făcute de SRI în urma cărora se iau măsuri? Cine și de ce a clasificat informațiile din scandalul ăsta?
  • În urma tragediei de la Colectiv, criza a explodat în stradă; a căzut un Guvern, iar noul Guvern era legitimat tocmai de tragedia de la Colectiv (așadar ar fi trebuit să fie o prioritate pentru Guvern); era evident că atenția publică era orientată către situația din sistemul de sănătate, cu atât mai mult cu cât dimensiunea tragediei a luat amploare și din cauza tinerilor care au murit în spitale din cauza infecțiilor, nu a plăgilor și rănilor cauzate de incendiu; cu toate acestea NU Ministerul Sănătății a fost cel care a aflat primul de mizeriile Hexi Pharma – iar ministerul avea la dispoziție oameni care cunosc sistemul, teoretic sunt profesioniști în domeniu, ministrul are corp de control, și autoritate, și resurse – ci un grup de jurnaliști de la GSP; iar ar asta după jumătate de an, nu după câteva zile de la producerea tragediei. Cum a fost posibil ca și în momentul în care situația infecțiilor nosocomiale a căpătat notorietate națională (în urma victimelor Colectiv), ba chiar internațională, Ministerul, procurorii, managerii din spitale, SRI etc. să afle din presă de Afacerea Hexi Pharma?
  • Când scandalul a căpătat notorietate națională, ministrul Sănătății a încearcat să se ascundă în spatele unui pesudo-control. Iarăși vorbim ”doar” de o reacție greșită și atât?
  • A trecut o lună de când scandalul Hexi Pharma a devenit public; o lună în care patronul Hexi Pharma a fost luat la întrebări doar de jurnaliști; o lună în care ar fi putut influența martori, ar fi putut distruge probe etc. și, totuși, NU a fost audiat de procurori! A așteptat cineva ca patronul Hexi Pharma să recurgă la un gest disperat? A fost urmărit/filat patronul Hexi Pharma? S-a întâmplat acest lucru duminică seara ori taman duminică seara echipa de urmărire și-a luat o pauză? Cât de mare poate fi coincidența ca patronul Hexi Pharma să aibă accident exact cu o zi înainte de a fi chemat la audieri (audieri care, în mod previzibil dacă ne uităm la marile dosare din ultimii ani, se lasă, de obicei, cu rețineri și apoi arestări preventive)?

Cele de mai sus sunt doar o parte a întrebărilor la care autoritățile trebuie să răspundă. Fiecare în parte și pe bucățica lui. Și trebuie să răspundă rapid (pentru că cele mai multe probleme nu sunt de azi sau de ieri și ar fi trebuit să aibă deja răspuns). Și să răspundă credibil. Altfel, sentimentul că trăim într-un stat mafiot nu are cum să nu se răspândească. Pentru că statul mafiot e acela care e penetrat la toate nivelurile. De la nivel de management al spitalelor, la nivelul organismelor și instituțiilor de control centrale (ministere) și locale (prefecturi, primării, instituții deconcentrare etc.), la nivelul anchetatorilor, la nivelul serviciilor secrete, ei bine, la orice nivel ar fi existat resurse și posibilități legale de intervenție care să stopeze infecția și apoi cangrena Hexi Pharma. Și, totuși, acest lucru nu s-a întâmplat!

Nu e pentru prima dată când am avut cunoștință de o asemenea disoluție a instituțiilor publice. În Afacerea Roșia Montană am avut parte de un fost ministru al Justiției care încerca să mă convingă că trăiesc într-un stat de drept chiar dacă hotărâri judecătorești definitive erau încălcate de autorități publice (consiliul local, consiliul județean, ministere) care eliberau acte care să le înlocuiască pe cele anulate definitiv de instanțe. Ministrul sugera să ”nu facem dintr-o excepție (cazul Roșia Montană, mai exact – n.a.) o regulă”.  În cazul Roșia Montană, unul dintre ”părinții fondatori” ai Afacerii, Frank Timiș, era sunat de fostul director SRI Radu Timofte pentru a interveni la fostul director SIE Ioan Talpeș pentru a-l avansa la gradul de general pe tatăl unui general din SRI, informația asta e dată sub jurământ într-un proces, în fața judecătorilor, dar nimeni nu se sesizează! La fel ca în Scandalul Dezinfectanților, un dosar Roșia Montana a fost plimbat și pasat între DNA, parchetele de la Alba, Hunedoara și București, nimeni neavând curajul să-l ducă mai departe (dar nici să-și asume închiderea lui!). Iar similaritățile continuă pe mai toate palierele, cu excepția unuia singur – până în toamna lui 2013 exista o majoritate covârșitoare a cetățenilor români cărora nu le venea să creadă că ceea ce se întâmpla în cazul Roșia Montană, chiar se poate întâmpla și în realitate, și în România. Din 2013 numărul dosarelor de ne-crezut s-au înmulțit (Microsoft, Gala Bute, retrocedări, Schweighofer etc.), fiind făcute publice fie de presă, fie de procurori, fie și de presă, și de procurori.

Nici Roșia Montană și nici un alt mega-dosar nu au avut însă acest ”accesoriu” – moartea violentă (și controversată) a unuia din personajele principale. E o linie roșie peste care s-a trecut (indiferent că a fost vorba de accident, sinucidere sau crimă), cu un impact emoțional într-atât de puternic, încât orice nouă bâlbâială a autorităților nu va face decât să crească nivelul de iritare și de revoltă. Vremea jumătăților de măsuri și de răspunsuri a trecut. Și cum e în miezul problemei, SRI ar fi printre primele (dacă nu prima) instituții care au de dat niște răspunsuri și de prezentat niște clarificări. Că mi-e greu (dacă nu imposibil de înțeles) ce era de clasificat în sesizările legate de hoția Hexi Pharma.


Recomandări

2 thoughts on “Accident, sinucidere sau crimă? Care sunt întrebările la care trebuie răspuns urgent după moartea patronului Hexi Pharma

  1. daniel

    e sigur implicat sri, in ciuda asigurarilor date pana si de basescu, cum ca nu prea mai sunt securisti prin sri..uite ca sunt..filiera oprescu e clara si are legaturi cu fosta securitate..nu se spune mare lucru de ultima sotie, basarabeanca, pe care n-o cauta nimeni si n-o intreaba nimeni nimic! foarte ciudat..sigur stie si oprescu despre ce-i vorba, el contribuind la demararea afacerii..si dna stie si procuratura generala..securistii sunt la posturi inca…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *