�ansele unei f�c�turi de dreapta

Caut partid. Să aibă în titlu “forţa”, “dreapta”, “civic”, “republican”, să fie deja înscris şi pe piaţă. Ofer pensie deţinătorului de drepturi şi loc în Parlament. Garanţie contra disidenţi. Electorat irelevant. Cam aşa sună zilele astea efortul pe ultima sută de metri al
comandoului însărcinat cu relansarea dreptei, care nu mai are timp să
înscrie un partid nou pentru MRU (şi la ce bun !) aşa că s-au hotărît să
cumpere unul de pe piaţa liberă. El se va alătura la fel de
ficţionalelor entităţi “Fundatia Creştin-Democrată” (FCD), Partidul
Noua Republică, Iniţiativa Civică de Centru-Dreapta şi PNŢ-cd aripa
Aurelian Pavelescu, care vor încerca toate să mai rupă nişte locuri de
pe listele deja subţiate de impopularitatea lui Traian Băsescu de la
Partidul Democrat Liberal. În cele ce urmează am să trec în
revistă capitalul electoral şi de imagine adus de această combinaţie,
căreia i se conferă şi nu mai puţin de trei co-preşedinţii, la paritate
cu preşedintele ales al PDL, Vasile Blaga.

Fundatia
Creştin-Democrată a lui Teodor Baconschi, condusă de directorul executiv
Adrian Papahagi, are a se mîndri cu sediul său RAAPPS din cartierul
Primăverii, unde pentru cei 500 de metri pătraţi fundaţia plăteşte 800
de euro pe lună, cam de zece ori sub preţul pieţei. Asta dovedeşte un
spirit întreprinzător care îndreptăţeşte ambiţia respectivilor de a
conduce şi ţara. Baconschi şi Papahagi, unul cu blogul, altul cu
scrisul, sînt autorii celebrei expresii « ciumpalaci » din ianuarie,
care a dus la furia manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi căderea
guvernului Boc. În afară de asta capitalul lor politic mai include lista
de invitaţi de la ultimul lor cocktail, o listă de suplimente în
revista 22 din banii doamnei Plăcintă, binefăcătoarea fundaţiei, şi vreo
două volume cu tiraj confidenţial din gîndirea dreptei creştin
democrate. Fundaţia mai e şi deţinătoarea legală a « brandului » omonim
« Baconschi » (« Pentru informaţii suplimentare, adresaţi-vă medicului
sau farmacistului »), cf declaraţiei titularului la ultimele alegeri
interne PDL, cînd brandul nu s-a bucurat de multă căutare.

Partidul
Noua Republică a lui Mihai Neamţu, despre care tînărul lider,
conducător, căpitan şi aspirant la un loc în Parlament ne-a vorbit prima
oară vara trecută, ca despre un proiect al lui Sebi Lăzăroiu,
superiorul său pe atunci la departamentul propagandă, a aparut in toamna
anului 2011, ca urmare a publicării pe internet de catre liderul Mihail
Neamtu a unui manifest intitulat “Crez politic” si completat ulterior
cu un “Manual de luptă”. Partidul are deja două mari Adunări Naţionale
la activ, una în satul Leleşti-Argeş, unde tînărul lider a şi fost ales
şef, fără nici o concurenţă. Dl. Mihail Neamţu explică pentru Money Express ce sacrificii a făcut intrînd în politică: “Aveam un grant al Academiei
Române care îmi asigura un post căldicel, cu şofer, casă de la RA APPS.
Mai aveam un post de director ştiinţific la Institutul pentru
Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la
orice hotel de patru stele din Europa.” El este autorul celebrei formule
de la alegerile prezidenţiale din 2009 : « Duminică, vom descoperi nu
doar dacă preşedintele îşi merită poporul, ci şi dacă poporul îşi merită
preşedintele ». Este cunoscut să aducă un surplus de claritate şi
pragmatism doctrinar, de exemplu în formula « nu eşti moştenitorul pipei
lui Mircea Eliade şi totuşi deplângi persecuţia împotriva ultimilor
fumători care doresc să-şi consume, cu riscuri medicale asumate, iarba
de tutun ». Într-un an de luptă politică înverşunată, dl. Neamţu se
poate mîndri că a reuşit să îşi elimine orice potenţial rival la
conducerea viitorului partid de buzunar, ca şi orice tehnocrat, odată cu
eliminarea concurentului principal, avocatul specialist în chestiuni
fiscale Gabriel Biriş. Definit de intelectualii răutăcioşi ca Liviu
Ornea ” o clonă a căpitanului Codreanu corcit cu Păunescu”, şi victima
unei campanii de ură promovată online de o conspiraţie iudeo-masonică
incluzînd pe Michael Shafir şi subsemnata, tînărul lider aduce o zestre
importantă în noua combinaţie de dreapta : o funie de usturoi istorică,
din recuzita filmului lui Polanski « Balul vampirilor», şi are ca
electorat ţintă vampirii, pe lîngă fumătorii menţionaţi mai sus.

A
treia importantă adăugire la capitalul moral, intelectual şi electoral
al forţei de dreapta este avocatul Aurelian Pavelescu, (n. 20 octombrie
1964, Lădeşti – Vâlcea), căruia pe timpuri (2008) i-am consacrat
articolul « A fi sau a nu fi Aurelian Pavelescu », retipărit recent în
volumul meu de la Polirom « De ce nu iau românii premiul Nobel ».
Citez : « Cîndva era un tînăr penelist de viitor (asta demult), a
devenit mai apoi parte din legionaroidul partid Dreapta Natională, pe
urmă a fost un tînăr lup pedisto-băsescian, mai apoi un stîlp trecător
în PIN-ursul carpatin, iar de atunci încoace a făcut fericirea PNTCD –
care are constant nevoie de sînge proaspăt în aripa “distrugeţi partidul
pe care ni l-au lăsat înaintaşii ». Bărbat, heterosexual, creştin, dl
Pavelescu e chintesenţa valorilor care fac succesul in societatea
românească ». A ajuns pe lista neagră pentru că a refuzat să semneze în
2008 Pactul cu statul de drept (semnat doar de PDL, cîţiva liberali şi
minoritari), care cerea parlamentarilor să urmeze întocmai recomandările
privitoare la justiţie ale Comisiei Europene din ultimul raport MCV.
Scriam atunci, profetic, din cîte se vede : « Cine să-l refuze pe dl
Pavelescu dacă s-ar hotărî să o mai schimbe o dată de acum înainte? Cine
nu are nevoie de unul ca el, bun de gură, tare de vână, inflexibil in
neruşinare şi slobod de grai? Şansele lui de a ajunge orice în
societatea noastra, practic propus de oricine, sunt mult mai mari decât
ale oricarui om mediu care nu excelează în calităţile enumerate mai
sus”.

Am lăsat la urmă pe speranţa dreptei, MRU, pentru că nu se ştie încă
la ora asta cu ce formaţiune va intra preşedintele în combinaţia asta de
preşedinţi de formaţiuni: iniţiativa de centru dreapta, despre care
spune că a ajuns cel mai mare ONG din România (dar nimeni nu poate numi
un al doilea membru al ei, cu excepţia a vreo doi pedelei certaţi cu
partidul şi deveniţi brusc foarte civici), sau un partid cumpărat pe
ultima sută de metri (civic, republican sau creştin-democrat). MRU, în
primăvară prezentat ca o forţă a opiniei publice (în sondajele CSOP
plătite de PDL, aceleaşi în care şi Neamţu are mare potenţial) pare să
fi pierdut startul pe undeva, altfel nu ar ajunge a patra roată la
căruţă, în rînd cu Pavelescu (pe care Băsescu nu dă doi bani), şi Neamţu
(căruia preşedintele nu-i ştia nici numele, pînă nu a dat coate la
alţii ca să se bage în faţă la mitingul final de la referendum). Ce
păcate plăteşte MRU? Că a luat o sută de mii de euro de la OMV, nu, că
se ştia dinainte (serviciul lui de informaţie nefiind singurul), nici că
era lustrabil pe legea propusă chiar de PDL. Astea sînt, vorba aceea,
avantaje, de ţinut băiatul în lesă. Poate că a arătat, cu perla cu 1.5
la sută din PIB recuperat din evaziunea fiscală în doar trei luni, că nu
are o idee tocmai exactă ce e cu PIBul ăsta? Nu cred- pe acest criteriu
s-ar curăţa repede partidele de lideri. Că a vrut să lichideze
restituţia proprietăţilor, reducînd-o la 15% compensare pentru cine nu a
recuperat deja ce avea? Da, mare eroare să guvernezi, cînd ai un an
electoral în faţă.

Ajunşi aici, e cazul să ne întrebăm : cine este
autorul acestui plan de relansare al PDL, care constă în a împărţi
nişte locuri deja subţiate de soartă cu nişte formaţiuni complet
ficţionale, care au ca singură zestre nişte preşedinţi şi o obsesie cu
RAAPPS, şi care pe cont propriu nu ar atrage publicul nici la un
talk-show? Cine a considerat că această combinaţie are şanse să
reconstituie o majoritate prezidenţială, în condiţiile astea vitrege, şi
cum se va face asta cu apeluri la « dreapta » fumătoare şi iubitoare a
libertăţii de a fuma, cu usturoiul şi criteriile de integritate ? Ce
criterii de integritate pot spăla faptul că Daniela Andreescu la guvern
şi Sorin Blejnar la fisc, oamenii Elenei Udrea, favorita lui Traian
Băsescu, sînt cei care au organizat captura statului de către PDL ? Ce
au combinaţia asta de gurişti să le spună celor cărora li s-a tăiat
ajutorul pentru insulină, pentru copiii cu sindrom Down, sau pensiile şi
salariile aflate sub media naţională, sau care deşi muncesc singuri
fără să fi găsit vreodată o slujbă (sîntem pe locul 1 din Europa la
categoria persoanelor self-employed) au fost trimişi de
guvernul Boc să facă coadă lunar la patru birouri să îşi plătească
dările şi de Daniel Funeriu la şcoli să se înscrie în clasa
pregătitoare ? Că asta e la ora asta masa de votanţi contra lui Băsescu,
nu vampirii băutori de sînge ai statului de drept. Ce are combinaţia
asta să spună relevant acestor oameni, ca să îi facă din nou să dea o
majoritate preşedintelui care a patronat peste toate astea ? « Sus
inima »? (Mai bine încercaţi cu creierul). Ce capital electoral aduc la
zestrea clientelară, dar reală, a baronilor locali PDL ? Sau,
dimpotrivă, vor să ia ei ceva de la aceştia, că dl. Neamţu se pregăteşte
să candideze pe terenul sigur al baronului Falcă, unde nu ar fi ajuns
niciodată dacă se înscria pur şi simplu în PDL?

Cum chestia nu are
are absolut nici un sens, propun o altă ipoteză: combinaţia asta nu e
făcută să relanseze PDL, ci să-l aducă sub controlul prezidenţial
complet. De ce, nu e clar, că oportuniştii oricum plecau pe sondajele
actuale, dar ipoteza explică mult mai multe fapte decît cea în care
presupunem că adăugarea acestui grup de căutători de noroc poate ajuta
cu ceva unui partid scufundat mai ales de combinaţia explozivă de
austeritate generală cu clientelism particular, pe fondul discursurilor
din sedii RAAPPS că poporul îşi merită soarta. Tot aşa cum marea bătălie
USL-PDL este de fapt o bătălie internă pentru monopolul electoratului
de dreapta, între Băsescu şi ce a mai rămas din PNL după ce a încercat
să şi-l ataşeze, la fel acum, nişte oameni care nu au nici un fel de
capital politic şi depind integral de şeful statului sînt folosiţi ca
să aducă sub control un PDL deja anemiat, după ce a fost la guvernare
anexa Cotrocenilor.

Ca să nu întrebe cineva, mă grăbesc să
precizez care este rolul rezervat Monicăi Macovei, singura ne-preşedintă
din această combinaţie. Rolul ei este să transfere credibilitate la
toţi luptătorii contra vampirilor, să primească tot focul de la USL, şi
să întreţină chestia externă cu lovitura de stat parlamentară, singura
care l-a salvat pe Băsescu. Ea e, cu alte cuvinte, cu treaba, cît o nouă
generaţie de impostori cu sînge proaspăt ia locul celei vechi. Şi,
desigur, vorba lui Dorin Tudoran, trebuie să şi plîngă la urmă cineva.
Şi locul ăsta îi e rezervat ei.

Articol publicat pe romanialibera.ro.


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *