7 clarificări după decizia CCR privind abuzul în serviciu sau de ce mai bine citim înainte să tragem cu tunul

Cum spațiul public a fost invadat de opinii, care mai de care mai ciudate, după decizia Curții Constituționale de ieri referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu ar fi nevoie de câteva clarificări. În primul rând, DNA nu a fost afectată în lupta împotriva corupției, dar asta nu înseamnă că nu a făcut bine când, prin vocea Laurei Codruța Kovesi, a tras niște semnale de alarmă referitoare la pericolul unei eventuale dezincrimări a abuzului în serviciu.

1. Așa cum precizează și magistratul Cristi Dănileț, după decizia CCR, textul din Codul penal care incriminează infracţiunea de abuz în serviciu (articolul 297, al.1) devine mai clar. Până acum știam că “fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.

Acum știm că ”în mod defectuos” înseamnă ”prin încălcarea legii”, ceea ce e mult mai bine, atât pentru funcționari cât și pentru procurori. Dex-ul ne spune că ”defectuos” înseamnă incorect, cu lipsuri, necorespunzător, vicios, nicidecum ilegal. Deci funcționarii/politicienii nu mai au nici motiv să se plângă că le e este frică să mai ia decizii pentru a nu fi acuzați de abuz în serviciu dacă deciziile sunt greșite (nu ilegale).

2. În realitate, nici până acum funcționarii și politicienii nu aveau de ce să se plângă pentru că procurorii întotdeauna au acuzat ilegalitatea unui act, nu oportunitatea acestuia. Dați-mi un exemplu care demonstrează contrariul pentru că eu nu l-am găsit. Gabriel Oprea este acuzat de abuz în serviciu pentru că a folosit în mod nelegal ”resursele umane și materiale ale Ministerului Afacerilor Interne în timpul deplasărilor cu echipaje ale poliției rutiere”. (detalii aici).

Titus Corlățean este acuzat în dosarul Diapora că a organizat discreționar secțiile de votare din străinătate ”prin încălcarea procedurilor legale” (detalii aici), nu cum spune Ponta pe Facebook că ar fi vorba despre ”oportunitatea unei decizii administrative sau politice care nu poate fi apreciată de un procuror” (vezi aici). Simplă manipulare. Dar la ce ne mai putem aștepta de la fostul premier?

3. S-a ridicat întrebarea ce înțelege acum Curtea Constituțională prin ”încălcarea legii”. Adică e vorba doar de actele normative adoptate de Parlament sau de ”legi” în sens larg, adică și hotărâri de guvern, ordine de ministru, regulamente interioare etc? În mod normal, potrivit practicii de până acum a CCR, prin lege se înțelege orice act normativ, deci inclusiv, spre exemplu, regulamentele de organizare a unei licitații. Ar fi absurd ca decizia CCR să se aplice doar la actele normative emise de Parlament, nu cred că acesta a fost sensul clarificării făcute de Curte.

4. La fel de important este că CCR a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina Bica asupra articolului 13 din Legea 78/2000 referitoare la combaterea actelor de corupție și care spune că  ”infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infractiunea de abuz în serviciu prin ingrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani”.

Asta înseamnă că dosarele DNA făcute în baza acestei acuzații rămân bine-mersi, deci Alina Bica, Elena Udrea și toți ceilalți nu au nici un motiv să-și frece mâinile de bucurie.

Rezultă totuși întrebarea de ce avem două definiții ale abuzului în serviciu, în două legi diferite: una din 2000 și cealaltă din 2014 (Codul penal)?

5. România rămâne așadar în rândul țărilor europene care sancționează penal abuzul în serviciu, alături de alte 12 state printre care Italia, Spania, Franța, Germania, după cum explica Augustin Zegrean într-un interviu dat înainte de decizia CCR, ceea ce nu e deloc rău pentru că acolo ne este locul. Nu poți să te apuci să relaxezi legislația anticorupție în plină campanie anticorupție. Ar trebui să avem legislația din Islanda când vom avea politicieni ca în Islanda (pentru cine nu-și aduce aminte, premierul acestei țări și-a dat demisia după ce s-a aflat că are o companie off-shore, la noi nu pleacă din funcție nici după ce sunt puși sub urmărire penală).

6. E foarte bine că DNA a tras semnale de alarmă înainte de decizia CCR, nu înțeleg însă care este interesul unora de a prezenta acum lucrurile într-o lumină negativă, când e clar că judecătorii CCR nu au avut nici o intenție să lovească lupta anticorupție din România. Vigilența e bună, în schimb oamenii trebuie informați corect, pentru că altfel ajung să-și piardă încrederea și cad pradă manipulării.

7. Nu pot să nu mă gândesc câte alte bombe cu ceas mai sunt ascunse prin codurile penal și procesual penal. Sper că mai țineți minte că respectivele coduri ne-au fost prezentate ca bune și foarte moderne în 2014 (deși îmi aduc aminte că au existat și avertismente din lumea justiției care spuneau că nu sunt gata să intre în vigoare). Vedem acum realitatea, după ce CCR declară articolele neconstituționale, unul după altul.

În concluzie, prin decizia de ieri, Curtea Constituțională a făcut niște clarificări, dar nu a afectat activitatea DNA. Cu alte cuvinte, ”apocalipsa anticorupției” se mai amână. Și de data aceasta.


Recomandări

6 thoughts on “7 clarificări după decizia CCR privind abuzul în serviciu sau de ce mai bine citim înainte să tragem cu tunul

  1. Marian

    Intr-adevar, in momentul asta parca plutim intr-o nebuloasa (vizavi de interpretarea CCR) – unii zic ca e de bine, altii ca e de rau si ce e si mai ciudat e ca provin toti din ambele “tabere”, ca sa zic asa. Ar fi bine sa fie totul atat de clar precum sintetizeaza articolul. Cred ca mai avem nitel de asteptat pentru a ne lamuri complet.

    P.S. Link-ul catre comunicatul DNA referitor la dosarul lui Corleatean trimite de fapt catre acelasi comunicat referitor la Oprea.

    Reply
  2. Darius

    Problema este alta. Acel articol trebuie modificat de catre parlament in max 45 de zile de la comunicarea lui, alfel devine nul in totalitate. Vedeti sa se voteze in parlament aceasta modificare in 45 de zile?

    Reply
    • Gabriel Bejan

      In cazul acesta, Parlamentul nu trebuie sa faca nimic. Asta e o alta manipulare. E doar o decizie de interpretare a CCR a unui text din Codul Penal.

      Reply
  3. Costel

    Am incercat sa compar codul penal roman cu cel francez si concluziile au fost dezastruoase. Iata cateva deosebiri fraglante care transforma codul nostru intr-unul toxic:
    1. Toate pedepsele privative de libertate au o valoare fixa, ccea ce nu permite unui judecator sa jongleze cu marimea pedepsei. De ex., pentru furt simplu pedeapsa e de 3 ani. La noi pedepsele sunt intre si intre 3 si 15 ani, ceea ce permite unui judecator sa “ajusteze” pedeapsa din pixul sau.
    Se va zice ca permite “personalizarea” pedepsei. Intr-adevar, persoanele care au furat statul cu milioane de Euro au caopatat 3 ani! Dupa codul penal francez ar fi primit 30 de ani. Curat personalizare
    2. Toate acestea sunt insotite de o amenda, care variaza de la 1000 la 1.000.000 de euro. La noi, nu!
    3. Toate au pedepse complementare in ceea ce priveste interzicerea unor drepturi. La noi, nu, de unde gasim in parlament si prin primarii persoane condamnate definitiv.
    Se vede clar ca legea noastra e facuta special pentru protejarea infractorilor, probabil facuta de virtualii infractori.
    Domnilor (si doamnelor) de la SAR, de ce nu aveti nimic de spus despre aceasta MIZERIE de cod penal?

    Reply

Leave a Reply to Darius Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *