Lucian Davidescu

7 banalități despre moralitatea procurorului Augustin Lazăr și despre cât de puțin mai contează ea

D-l Augustin Lazăr a ajuns personaj într-o poveste în care domnia sa contează cel mai puțin. Episodul din Memorialul Durerii despre d-l Iulius Filip nici măcar nu se poate găsi public, a fost nevoie să-l republice tocmai Antena 3.

N-ar fi interesat pe nimeni dacă d-l Lazăr nu deținea o funcție vremelnică în economia puterii, care mai devreme sau mai târziu se va încheia – prin demisie, demitere, finalizare de mandat sau pensionare (după un bine-ajustat „principiu al contributivității”).

Vina d-lui Lazăr, care a refuzat de două ori la rând eliberarea unui deținut politic, este mai mare decât a milioanelor care au răbdat de foame, frig și șerbie; mai mică decât a câtorva zeci de mii care au bătut și ucis cu propriile mâini; mediocră față de așteptările unui regim totalitar.

Însă povestea acestor zile, oricât de odioasă, nu este despre Iulius Filip, nici despre Augustin Lazăr, și e doar indirect despre Procurorul General al României. Este despre națiune, justiție și despre traumele pe care n-am fost în stare să le gestionăm.

1. Dacă punctul 8 de la Timișoara era pus în aplicare, această discuție nu ar mai fi existat azi. E târziu să o mai facem? Iată o întrebare de referendum mai bună decât nici o întrebare!

2. Obiectivul deconspirării Securității ca poliție politică și instrumentul CNSAS s-au dovedit glume proaste. Dacă un astfel de document poate să apară din neant, înseamnă că evidența adevărată e în altă parte. Nu mai bine publicăm toate arhivele din oficiu, ca să știm o treabă?

3. Câtă încredere putem avea în justiție și în oamenii ei dacă, în dulapurile lor, iată ce schelete se pot găsi? Dacă asta-i tot ce am găsit mai bun să punem la vârf, la bază oare ce o fi? Ce este în stare să facă un magistrat care știe că astfel de lucruri se pot afla oricând despre el însuși?

4. Ăstea erau ordinele, asta era orânduirea… Această doctrină juridică – „was just following orders” era solidă până în 1946, când s-a șubrezit iar numele său s-a schimbat în „Nuremberg Defense”: este circumstanță atenuantă dar nu exonerează de răspundere.

5. Ce ne facem dacă peste încă 30 de ani descoperim că unii din magistrații de astăzi primesc ordine și n-au conștiința sau curajul să le refuze, chiar dacă sunt ilegale? Îi vom scuza la fel? Sau ce ne facem dacă descoperim asta încă de pe acuma?

6. Ce putea să facă un tânăr de 29 de ani în fața unui sistem represiv? Cam așa sună linia de apărare curentă, de o mizerie morală greu de digerat… Păi să aleagă! Să meargă la munca de jos ori atunci, ori după. Așa cum a făcut de altfel d-l Iulius Filip, și înainte și după.

7. Momentul culminant al „lustrației” românești, după care totul s-a prăbușit în irelevanță, nu a fost nici măcar „condamnarea comunismului” din 2006. A fost momentul în care fostul ministru de interne ceaușist Tudor Postelnicu a avut decența să verbalizeze singura scuză acceptabilă: „Am fost un dobitoc!”


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

13 thoughts on “7 banalități despre moralitatea procurorului Augustin Lazăr și despre cât de puțin mai contează ea

  1. CMC

    Pot sa inteleg ca a fost intr-o situatie in care nu avea ce face. Poate si noi am fi facut la fel, in conditiile date: „Never Judge a Man until You Have Walked in His Shoes”.

    Adevarata problema de caracter e ca acum nu il mai impiedica nimeni – si la varsta asta – sa fie cinstit, macar cu propria constiinta! Si daca nu e cinstit cu el, ce speranta putem avea noi de la un asemenea individ. Poate il cred nu isi aduce imediat aminte. Dar nu il cred daca ar spune ca nu poate afla foarte repede daca a facut asa ceva.

    Reply
        • marius

          daca ai fi facut la fel ca el atunci ai o moralitate identica cu a subiectului securist.
          tata a refuzat sa semneze cu securitatea si am tras ca niste ciini pe vremea impuscatului din cauza scursurilor securiste…

          Reply
        • marius

          eu pot sa i judec pe astia si ti spun sincer ca a facut o cu multa placere si avint nazist bolsevic

          Reply
          • CMC

            Pentru ce a facut atunci, avea acoperire legala. Pentru ce e acum nu are acoperire morala.
            Unde mai pui ca tocmai aia care cica lupta impotriva abuzurilor din comunism: „Premiul ”Speranţa” al Societăţii Timişoara 2018, pentru Augustin Lazăr. 2019-03-29 06:00:00″

  2. emil

    Dacă punctul 8 de la Timișoara era pus în aplicare cred ca Dan Voiculescu era mai sarac si curat decat Ion Iliescu.

    Reply
    • marius

      deci tu esti de partea securitatii vopsita in anticoruptie si invoci punctul opt de la Timisoara… sincer nu vad nici o diferenta intre voi si voiculisti, aceeasi „moralitate”

      Reply
  3. Adrian

    La cele șapte puncte s-ar putea adăuga chiar un punct 8 : editarea secțiunii corespunzătoare a wikipedia, în acest caz despre un anumit procuror, aflăm, atenție, stagiar și apoi criminalist.

    Reply
  4. laur22

    Daca vretzi sa intzlegetzi depre drama judecatorului care contribuie la infaptuirea unei „justitzii” despre care el insashi stie si simte ca e odioasa luatzi de aici :

    Serialul : For the People , anul : 2018, episodul : „World’s Greatest Judge”
    https://en.wikipedia.org/wiki/For_the_People_(2018_TV_series)#Season_1_(2018)

    Shi nu, nu in Romania comunista ci in America de azi, aici, acum.

    Altminteri Nurenberg defence bal, bal, bal, bal.

    Da ce te faci daca tu stii ca totzi cei din rasa ta din USA au cate cel putzin o ruda de gen masculin care a fost ori este in parnaie.

    Iar tu, trebuie sa consolidezi acesta , ACESTA „justitzie”, shi atunci cand stii ca e odioasa.
    Ce te faci ?
    Vedetzi in serial.

    Reply
  5. CMC

    Vedeti asemenari?
    „Inainte de 1989, nici un procuror nu ajungea sef daca nu era instruit special la scoala Securitatii de la Bran, dezvaluie ex-procurorul Alexandru Pantea intr-un amplu interviu …in „Romania libera”. La scoala Securitatii de la Bran, tinerii procurori erau invatati sa fabrice probe, sa santajeze, sa aresteze, sa ancheteze, sa admita torturarea si exterminarea oponentilor regimului comunist. …. Lectiile erau predate de generali de Securitate si Militie, precum si de procurori de la Procuratura Generala a Romaniei. Procurorii instruiti la Bran primeau ordinele Securitatii prin ofiterii de legatura care le erau repartizati imediat dupa absolvirea scolii. Arestau la ordin, eliberau la ordin, in functie de interesele Securitatii.

    » Sa intelegem ca toti sefii din Procuratura erau absolventi ai scolilor Securitatii?
    Da, si in plus trebuia sa aiba si scoala PCR „stefan Gheorghiu”. Nimeni nu ajungea sef in Procuratura daca nu era colaborator al Securitatii si pregatit special de aceasta institutie si de PCR. Procurorul era suveran pe dosarul penal si, daca nu era omul de incredere al Securitatii, nu putea ajunge sef. seful Procuraturii era cel care repartiza dosarele penale catre procurorii simpli si care hotara ce se intampla cu ele. Dosarele sensibile erau instrumentate numai de catre procurorii pregatiti special de Securitate. Procurorii erau mai importanti decat militienii, pentru ca militienii primeau ordinele de la procurori. Ma mir ca pana acum nu au fost facute publice aceste informatii pentru a se realiza cu adevarat reformarea Justitiei. Normal ar fi sa se publice numele tuturor procurorilor care au urmat scolile Securitatii. Aceste informatii sunt trecute cu siguranta in dosarele profesionale ale procurorilor. Acum aceste dosare sunt in custodia CSM. Daca s-ar face publice aceste informatii, nu s-ar mai practica santajarea procurorilor, care probabil si acum primesc ordine de la serviciile secrete, asa cum primeam si eu cand eram procuror.

    » De la cine primeau procurorii ordine in dosarele sensibile?
    Primeau ordinele de la ofiterul lor de legatura de la Securitate, care, la randul sau, le primea de la PCR, de obicei de la primul secretar, dar noi, procurorii, nu stiam exact de la ce activist venea ordinul. Daca ordinul nu era executat, atunci intervenea direct activistul de partid care raspundea de Justitie. La Bran am fost instruiti si cum sa-i santajam pe judecatorii care nu erau receptivi la ordinele Securitatii si ale PCR. Mai luau si ei un cadou si noi trebuia sa-i santajam cu asta. De asemenea, eram instruiti sa-i santajam pe avocati. Avocatii erau cei mai vulnerabili: puteau fi oricand arestati prin inscenari. „

    Reply
  6. Stark

    Stimati jurnalisti, avand in vedere ca articolul dvs cu „7 banalitati…” referitor la Augustin Lazar a pornit de la o informatie falsa cred ca ar fi cazul sa faceti o rectificare, sa va cereti scuze pt ca astfel sa mai putem crede in corectitudinea dvs jurnalistica

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *