Romania Curată

5 propuneri pentru accesul la învățământ de calitate pentru toți copiii din marile orașe

De curând s-a încheiat prima etapă de înscriere a copiilor în învățământul primar. Ca în fiecare an, părinții fac eforturi pentru a găsi cele mai bune școli şi cele mai bune învățătoare sau învățători pentru copiii lor. Legea educației prevede că toate școlile ar trebui să ofere un învățământ de calitate, însă realitatea cunoscută de părinți este că nu toate școlile sunt la fel. De aceea, deși legea spune că înscrierile se fac la școala din circumscripția în care locuiește copilul, părinții recurg la tot felul de mijloace pentru a-și putea înscrie copilul la o școală considerată mai bună.

Potrivit Demos, asemenea practici duc la segregare între copiii ce provin din familii înstărite și cei care provin din familii defavorizate. Cei din urmă sfârșesc inevitabil la școlile mai slabe, cu mai puține resurse, cu profesori mai puțin pregătiți sau motivaţi. Mai mult, pentru că mulți părinți, din București sau chiar din afara Bucureștiului, își fac vize fictive de flotant pentru a-și înscrie copiii la școli din alte cartiere decât cele în care locuiesc, timpul de odihnă pentru copii scade adeseori semnificativ. O altă consecință este îngreunarea semnificativă a traficului din oraș.

Astfel, lipsa accesului la o educație de calitate pentru toată lumea ajunge să contribuie la alte probleme majore ale orașului, precum poluarea, traficul, sănătatea și buna dezvoltare a copiilor. Demos consideră că Bucureștiul are capacitatea de a investi în școli și are puterea de a asigura, colaborând și cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București, accesul la învățământ de calitate pentru toți copiii din oraș.

Astfel, Demos propune:

  • 1. Consolidarea și extinderea infrastructurii școlare, pentru a permite funcționarea tuturor școlilor într-o singură tură, cu începerea programului de la o oră conformă cu recomandările experților;
  • 2. Asigurarea dotărilor și a calității infrastructurii pentru toate școlile;
  • 3. Asigurarea calității actului educațional în toate școlile, prin implicarea Inspectoratului Școlar, pentru a distribui uniform cadrele didactice în funcție de pregătire și experiență în școlile din oraș;
  • 4. Finanțarea de la bugetele locale și de la cel general a programelor de tip „Școală după școală” pentru toți copiii;
  • 5. Facilitarea accesului la sport de masă, prin investiții în săli și terenuri de sport în proximitatea școlilor.

Ce părere aveți de aceste propuneri? Credeți că se pretează la București sau și la celelalte mari orașe din România, așa cum suntem noi de părere?


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “5 propuneri pentru accesul la învățământ de calitate pentru toți copiii din marile orașe

  1. Aliona

    Eu chiar nu am inteles ce rost au acele 5 propuneri care nu spun nimic. Cui se adreseaza aceste propuneri? In afara de finantarea programul scoala dupa scoala si ala fara nicio alta specificatie despre cum se poate realiza un astfel de program de unde bani si in special de unde cadre didactice care sa realizeze un astfel de plan – celelalte 4 propuneri sint de fapt prioritati curente trecute in planurile tuturor guvernelor. Bineniteles sunt vorbe goale. De astfel de sloganuri nu ducem lipsa . De idei practice despre cum se vor implementa astfel de masuri ducem o lipsa acuta . De exeplu : 3. Asigurarea calității actului educațional în toate școlile, prin implicarea Inspectoratului Școlar, pentru a distribui uniform cadrele didactice în funcție de pregătire și experiență în școlile din oraș;. Vreti sa spuneti ca la ora actuala inspectoratele nu asigura distribuirea cadrelor didactice in functie de pregatire si experienta? puteti demonstra ca scriptic nu se intampla exact acest lucru? Daca va duceti la inspectirate ei vor zice ca exact asta dac. In limita posibilitatilor si disponibilitatii cadrelor didactice. Acelasi lucru si cu nr de clase . Pai in scolile centrale se invata in 3 schimburi pentru ca exista cerere si parintii vin buluc in detrimentul scolilor periferice. Daca s-ar extinde infrastructura la scolile centrale astfel ca toti copii sa poata invata intrun schimb reziltatul va fi ca si mai multi copii sa vina in centru in detrimentul scolilor periferice. Pentru ca sa se creasca atractivitatea scolilor periferice trebuie aduse investitii la scolile periferice, construite sali de sport si complexe de joaca , facilitati etc la scolile de la periferii ca acolo exsista si spatiu adecvat , trebuie atrase cadre didactice cu experienta prin bonusuri, sau prin rotirea obligatorie a cadrelor didactice – ai predat un ciclu de 4 ani la o scoala centrala te duci urmatorii 4 ani la o scoala periferica, fara sa legi profesorul de glie – ai ocupat un post definitiv la o scoala- gata e pe viata. Eu as vrea sa aud astfel de masuri, care chiar ar rezolva problema, ca de sloganuri de astea din programe electorale chiar suntem satui.

    Reply
  2. XYZ

    Infrastructura nu se (re)construiește decât dacă aduce bani în privat.
    Și-ar trebui instruiți mai întâi profesorii. Câte mijloace de comunicare cu ~ și între aceștia există? Cunoașteți reviste, portaluri, canale youtube etc. adresate acestora? Lăsând deoparte plictisitoarele sesiuni de „perfecționare” la inspectorate. Cât ocupă cheltuielile cu pregătirea resursei umane în bugetul ministerului? (fără cele câteva proiecte din bani europeni agățate de exact cine nu trebuia, adică de minister)
    Inspectoratele, cu numiți politic, ar trebui să stea dracului cât mai departe, să nu se mai „implice”.
    Prima măsură, măsura de bun simț, este recunoașterea colapsului sistemului public de educație, pe toate palierele lui.

    Reply
  3. Nelu Stiuca

    In timp ce statele civilizate ale lumii au ca obiectiv principal in programele lor dezvoltarea cercetarii stiintifice sau a „societatii cunoasterii”, factor promotor al progresului, pentru care aloca fonduri financiare insemnate (6-9% din PIB) in Romania aceasta activitate mai pilpiie doar ca o luminare care urmează sa se stinga definitiv, fara ca cei care carmuiesc destinele tarii sa schiteze vreun gest. In ciuda acestei ignorante, divinitatea, in multe competitii stiintifice internationale (olimpiade, inventica) i-a desemnat pe romani ca fiind printre „asi”, ceea ce dovedeste ca si Dumnezeu tine cu poporul roman mai mult decat o fac conducatorii impostori ajunsi in functii supreme pe baza de “siretlicuri” politice sau criminale.
    In acest context, ar fi de prisos sa mai vorbim despre cum este valorificat potentialul academic, in procesul de elaborare a strategiilor, sau Politicilor Publice destinate asigurarii binelui general al romanilor, care lipsesc cu desavarsire.
    Realitatile existente in Ro dupa evenimentele istorice din 1989 dovedesc ca STIINTA temelia dezvoltarii si progresului unei societati ca si CULTURA care constitue de-a lungul istoriei si existentei unui popor ADN-ul său, dăuneaza grav mentalitatii politrucilor, drept urmare se poate constata cu mahnire ca aceste valori supreme ale existentei umane sunt abandonate in mod intentionat cu scopul indobitocirii natiunii. Acum in vremuri tulburi pentru guvernarea normala a tarii poate intelege orice roman de ce marii oamenii de cultura si de stiinta ai neamului nostru de-a lungul istoriei au emigrat fiindca nu au putut vietui in Ro pentru a-si dovedi patriotismul desavarsit, ei s-au dăruit omenirii pe teritoriul altor tari.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *